analytics

7 feb. 2018

Am slăbit pentru că am înțeles ce mă ținea gras

Alături de mânzul Petrică / Foto: Arhivă personală
Fac parte, mai degrabă, din categoria oamenilor scunzi, dar departe gândul că asta a reprezentat vreodată vreo urmă de stres. Destul de greu să mai ai și alte probleme, când în primii 27 de ani din viață am fost unul dintre cei mai grași oameni pe care i-am cunoscut. Dar cum orice sfânt are un trecut și orice păcătos are un viitor, am să vă spun povestea mea. O poveste fără nici o referire la diete, înfometare sau regim alimentar pe viată. Este mai degrabă vorba despre viață.


Un incident casnic m-a făcut să sufăr, de pe la 3 ani, de aprindere la plămâni. O reacție bruscă de apărare a organismului, o răceală puternică cu care m-am chinuit fizic și psihic niște ani. La intervale regulate de timp aveam perioada de tratament cu injecții. Sunt un bărbat puternic, dar expunerea obsesivă la injecții, în copilărie, îmi înmoaie azi genunchii în fața unei seringi. Pentru că eram destul de slăbuț, bătrânele din familie au încercat tot felul de leacuri și a învins administrarea necontrolată de cartilaj de rechin și uleiuri de pește.

În clasa întâi eram mai gras decât majoritatea colegilor din clasă. Când am intrat în clasa a cincea aveam 85 de kilograme și eram al doilea cel mai gras copil din școală. Vorba ”mai bine îl sari, decât să îl ocolești” era făcută pentru mine. Cu toate astea, tata m-a luat pe munte de la 5 ani, iar când am ajuns la 14 – 15 ani m-am făcut voluntar la Serviciul Salvamont Brașov. Nu am slăbit. Mi-am educat marea de grăsime să îmi fie utilă, să mă ajute.
În liceu mergem la cursuri extra-școlare la Liceul cu Program Sportiv din Brașov, eram al doilea cel mai bun la viteză și am participat la câteva competiții interjudețene. Avem spre 90 de kilograme.


Când vine vorba de disconfort, oboseala este primul lucru care îmi vine în minte. Deși prietenii mei nu puteau ține pasul la mers cu mine, îmi lua 10 minute să mă închei la șireturi. Pentru că, probabil, uimeam prin rezultatele sportive, nu am fost în vizorul celorlalți și nu am simțit niciodată presiunea ”grasului”. Cele mai multe reacții erau de uimire și toată lumea mă încuraja să slăbesc. În perioada aceea nu mă gândeam că așa o să rămân toată viața, dar nici nu făceam absolut nimic pentru a pierde din kilograme și din neputință.

La 95 de kilograme / Foto: Arhivă personală

Mi-a trebui mai bine de un sfert de secol ca să încep să slăbesc. Brusc. Am dat jos 33 de kilograme în 5 luni. Răspunsul la întrebări aduce cunoaștere, la modul general, și apoi cunoașterea de sine. Prin căutările după răspunsuri la întrebările existențiale ale omenirii am descoperit apa. Când am descoperit apa, am descoperit că nu beau apă deloc. Apoi am descoperit afecțiunile declarate ale lipsei de apă în organism – Alzheimer, Parkinson, îngroșarea sângelui, durerile de cap, deshidratarea pielii și altele. Așa că am început să beau apă în conformitate cu greutatea pe care o aveam atunci, respectiv 95 de kilograme. Asta însemna 5 litri de apă, zilnic. Vă spun din experiență că un astfel de tratament cere anduranță. Pentru că nu beam apă, nu aveam nevoie să merg la toaletă. Odată început ”tratamentul” cu apă, aveam impresia că stau numai la baie. I-a luat o vreme organismului să înțeleagă că apa îi va veni constant, de acum înainte, că nu mai trebuie să o plimbe repede prin organism, ci să o lase să își facă treabă.

S-a produs practic o schimbare fundamentală de metabolism. Pe lângă simplul gest de a bea apă nu am făcut nici cel mai mic efort ca să slăbesc. Ceea ce am reușit să fac a fost să sparg barierele unui patern prost și să pun în loc ceva util mie și corpului meu.

Sunt convins că această gândire sănătoasă a fost cea care m-a făcut să mă descotorosesc de grăsime, oboseală, transpirație urât mirositoare, veșnic disconfort emoțional.

La 95 de kilograme / Foto: Arhivă personală

Am schimbat, ușor, ușor multe dintre obiceiurile proaste. Mi-am explicat paterne și m-am trezit în zone de confort bine înrădăcinate în eu-ul meu, din care m-am smuls. În perioada în care am slăbit intens am avut o serie foarte lungă de „aha-uri”, conștientizări ale principiului acțiunii și reacțiunii.

Mă îndrept bucuros și nerăbdător către 33 de ani. De mai bine de 4 ani am constant 65 de kilograme. Sunt alpinist, practic zborul cu parapanta, călăresc și parcurg kilometrii cu bicicleta tandem, alături de iubita mea.

Pe tandem prin București / Foto: Arhivă personală
Vreau ca tâlcul poveștii mele să fie gestul simplu de a bea apă. Se poate, deși majoritatea dintre noi spunem că este imposibil. Suntem în proporție de peste 60% apă. Creierul nostru are în compoziție peste 75% apă. În aceste condiții cum să gândim corect pentru noi și pentru cei din jur dacă avem un creier stafidit?

Spune-ne povestea ta, iar noi o vom publica. Vrem să strângem cât mai multe experiențe reale despre oameni frumoși. Trimite povestea ta și o fotografie cu tine pe hudini.shands@gmail.com 

4 comentarii:

  1. Cum ai reușit să nu uiți să bei apă, dacă nu erai obișnuit să bei?? Eu nu beau apă și tot vreau să încep să beau...dar dacă nu îmi este sete...uit să beau.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bună, Deea. Mulțumim frumos pentru mesaj, ai punctat foarte bine. Am avut aceeași problema dar am avut parte și de mult ajutor din partea celor apropiați. Problema ridicată de tine, va fi baza unui articol separat, pe blog, pe care abia așteptăm să îl citești. Cu multe zămbete, echipa Hudini's Hands!

      Ștergere
  2. Am 60 de ani,84kg o artroscopie la genunchi,şi vreau să slăbesc urgent 10kg întru cat ma paşte o hepatită...ajutați-mă vă rog

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna, va rugam sa ne scrieti pe adresa : hudini.shands@gmail.com sau la 0760177150 sa ne lasati si un numar de telefon unde va putem contacta pentru a va programa la un consult. Va multumim pentru mesaj si va asteptam cat mai curand!

    RăspundețiȘtergere