miercuri, 6 iulie 2011

Deschidere S&D PhotoStudio




S&D Photo Studio se deschide! veniti sa gustati din arta fotografiei! UNDE? pe Maria Rosetti numarul 17 !! CAND?Joi 14 Iulie 2011 ora 18:00!! aici ai sansa sa fi oricine doresti sa fi, sa-ti dai drumul la imaginatie si sa creezi o lume doar a ta! noi combinam fotografia cu grafica, realitatea cu imaginatia si creativitatea cu abstractul! cuvantul "imposibil" nu exista la noi! impreuna avem peste 10 ani de experienta in fotografie si grafica, lucram din pasiune si acest lucru este vizibil pe fiecare fotografie si in fiecare proiect. Asteptam fotografi, modele sau doar curiosi sa testam luminile, sa pozarim, sa povestim... Almost Famous Saints se vor ocupa de urechile noastre
Mai avem pentru voi, din partea casei, o bautura foarte foarte speciala servita intr-un mod original!
Te asteptam cu bratele deschise (la propriu!)

sâmbătă, 11 iunie 2011

Noua nu este frica de munca... pentru ca stim sa ne ferim de ea!


.




Emil Cioran - Despre munca

Oamenii muncesc in general prea mult pentru a mai putea fi ei insisi. Munca este un blestem. Iar omul a facut din acest blestem o voluptate. A munci din toate fortele numai pentru munca, a gasi o bucurie intr-un efort care nu duce decit la realizari irelevante, a concepe ca te poti realiza numai printr-o munca obiectiva si neincetata, iata ceea ce este revoltator si neinteligibil.
Munca sustinuta si neincetata tampeste, trivializeaza si impersonalizeaza. Ea deplaseaza centrul de preocupare si interes din zona subiectiva intr-o zona obiectiva a lucrurilor, intr- un plan fad de obiectivitate. Omul nu se intereseaza atunci de destinul sau personal, de educatia lui launtrica, de intensitatea unor fosforescente interne si de realizarea unei prezente iradiante, ci de fapte, de lucruri.
Munca adevarata, care ar fi o activitate de continua transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de iesire din centrul fiintei.. Este caracteristic ca in lumea moderna munca indica o activitate exclusiv exterioara. De aceea, prin ea omul nu se realizeaza, ci realizeaza… Faptul ca fiecare om trebuie sa aiba o cariera, sa intre intr-o forma de viata care aproape niciodata nu-i convine, este expresia acestei tendinte de imbecilizare prin munca.
Sa muncesti pentru ca sa traiesti, iata o fatalitate care la om e mai dureroasa decit la animal. Caci la acesta activitatea este atat de organica, incat el n-o separa de existenta sa proprie, pe cind omul isi da seama de plusul considerabil pe care-l adauga fiintei sale complexul de forme al muncii. In frenezia muncii, la om se manifesta una din tendintele lui de a iubi raul, cind acesta este fatal si frecvent. Si in munca omul a uitat de el insusi. Dar n-a uitat ajungand la naivitatea simpla si dulce,ci la o exteriorizare vecina cu imbecilitatea. Prin munca a devenit din subiect obiect, adica un animal, cu defectul de a fi mai putin salbatic. In loc ca omul sa tinda la o prezenta stralucitoare in lume, la o existenta solara si sclipitoare, in loc sa traiasca pentru el insusi – nu in sens de egoism, ci de crestere interioara – a ajuns un rob pacatos si impotent al realitatii din afara.
Ideea din spatele citatului este ca munca in exces diminueaza personalitatea umana, cu cat muncesti mai mult, cu atat te transformi mai mult intr-un automat, robot. Ti se diminueaza sau chiar dispare timpul sa-ti pui intrebari, sa gandesti, timpul destinat contemplatiei, artei, amicilor, persoanei iubite, adica exact ceea ce ne defineste ca oameni. Viata ti se petrece intr-o rutina obositoare (de la a da cu sapa, pana la a aduna cifrele intr-un cabinet de contabil si chiar pana la a preda aceeasi materie, ani de-a randul, elevilor de aceeasi varsta), pe care cand o termini, nu mai poti face altceva decat sa dormi, pt a o putea lua de la cap a doua zi…
Munca in exces dezumanizeaza si de aceea e imperativ sa vedem munca cel mult ca pe un rau necesar, ce trebuie evitat sau scurtat ori de cate ori avem ocazia, daca vrem sa ne pastram integritatea fizica si sanatatea mintala. In consecinta, repet ca cei care umbla dupa placeri scumpe, chiar daca au, uneori, un mic plus de satisfactie dintr-o mancare luata la un restaurant de lux, fata de cea luata la cantina, sunt per total in pierdere, daca au facut nesabuinta sa munceasca pentru a avea banii pt respectiva distractie.
Emil Cioran

sâmbătă, 21 mai 2011

Medea

διαδοχή των γενεών / επιστρέφοντας by buildingsatnight















În mitologia greacăMedeea era fiica regelui ColchideiEetes. Prin urmare era nepoata lui Helios și a vrăjitoarei Circe. Mama ei era oceanida Idyla, dar uneori i se atribuie drept mamă Hecate, patroana tuturor vrăjitoarelor.
Fără Medeea, Iason nu ar fi putut să obțină Lâna de Aur, dânsa fiind cea care i-a dat alifia destinată să-l protejeze de arsurile taurilor lui Hephaistos și care a adormit dragonul prin farmecele sale. O variantă târzie, pomenește faptul că Medeea era, în realitate, o prințesă plină de omenie, care se opunea politicii tatălui său de a-i ucide pe toți străinii ajunși în ținutul său.
Iritat de opoziția ei, Eetes a întemnițat-o, de unde nu i-a fost greu să scape, ceea ce s-a și întâmplat exact în ziua în careArgonauții au debarcat pe țărmul din Colchos. Medeea și-a legat imediat soarta de cea a lor, făcându-l pe Iason să promită că o va lua în căsătorie dacă îl va ajuta să găsească Lâna de Aur. Iason i-a promis și, profitând de cunoașterea ținutului, Medeea a reușit să deschidă templul unde se afla prețiosul obiect, în timp ce Argonauții îi atacau pe soldați și îi puneau pe fugă. După obținerea Lânii de Aur, Medeea a fugit cu Iason și cu Argonauții.
Pentru a-l urma și a-i asigura victoria, Medeea nu numai că și-a abandonat tatăl, ci îl luase ostatic pe propriul frate, Apsirtos, pe care nu a ezitat să-l ucidă. Ea l-a tăiat în bucăti și l-a aruncat în mare, întârziindu-i astfel pe urmăritorii trimiși de Eetes, deoarece ei trebuiau să adune fiecare bucată din corpul fratelui. Căsătoria lui Iason cu Medeea nu a fost celebrată imediat în Colchida, dar Medeea a avut cu iubitul ei un fiu, Medeios și o fiică, Eriopis.
Întorcându-se în Iolcos cu Iason, Medeea vrea să se răzbune pe regele Pelias, cel care încercase să scape de soțul ei trimițându-l după Lâna de Aur. Convingându-le pe fiicele regelui că poate să întinerească orice ființă vie, fierbând-o într-o licoare magică știută doar de ea, le determină pe acestea să-și omoare tatăl. Fiul lui Pelias, mânios îi gonește pe Iason și Medeea, iar Pleiadele, fiicele regelui ucis fug îngrozite de ceea ce au făcut.
Iason și Medeea ajung în Corint, unde regele Creon îi oferă de nevastă lui Iason pe fiica sa, Creuse. Medeea este izgonită și i se dă o amânare de o zi pentru a părăsi cetatea, îndeajuns pentru ca vrăjitoarea să ticluiască o răzbunare. Ea îmbibă o rochie în niște otrăvuri cunoscute de ea, și le trimite prin copii ei prințesei Creuse. Imediat ce a îmbrăcat-o, aceasta a fost cuprinsă de un foc misterios, la fel ca și tatăl ei ce i-a sărit în ajutor.
Medeea fuge la Atena, deoarece era în bune relații cu Egeu, căruia îi promisese să-i dăruiască alți copii, dacă o va lua în căsătorie. Medeea a încercat în zadar să-l ucidă pe Tezeu, atunci când acesta a venit pentru a fi recunoscut de tatăl său.
Tragedia Medeea de Euripide prezintă povestea din momentul în care Medeea este părăsită de Iason.

duminică, 15 mai 2011

Warhol de Romania

... asa ii place lui sa se autointituleze, dupa ce a citit el undeva intr-o revista ca a fost comparat cu Andy Warhol!
Un om care a trait cum putini isi pot imagina! Nu o sa scriu despre asta prea mult, e plin internetul!

Lasand la o parte trecutul zbuciumat, munca in port, puscaria, ghena si toate necazurile acest om are inca puterea si curajul sa zambeasca!


Nici operele lui Ion B nu le voi pune aici, se gasesc la galeria de care apartine  H'Art sau pe internet!









  „Dacă duceam o viață de boier, nu mai făceam io toate astea. Multe lucruri se reusesc în mizerie, în spații d-astea restrânse. Mie nu îmi trebuie nimic. Nu vreau să fiu bogat. Nu vreau decât să las și eu ceva în urmă.”  Ion B.




Ce au în comun Nicolae și Elena Ceaușescu, Brigitte Bardot, Charlie Chaplin, Stalin, actorii români, craniile, maimuțele, cîinii, tipele cu picioare lungi, steagurile, stemele, pancartele din perioada comunistă, Ion Iliescu, militarii?


Colaje și ingenuitate


Ion Bârlădeanu poate fi considerat reprezentantul unui pop-art ingenuu. A început să creeze colaje în regimul comunist și a continuat și după revoluție. Fără să aibă habar de vreun curent artistic, autorul de la marginea societății și-a urmărit doar pasiunea. Hobby-ul său e un război personal cu lumea reală. Nu are nimic dintr-un discurs artistic estetizant, ci este extrem de critic la adresa “adevărului” oficial.


Pop-art-ul adevărat


Despre “opera” lui Ion Bârlădeanu, care se întinde pe o perioadă de 30 de ani, s-a spus că s-ar înscrie în curentul artistic numit pop-art, apărut în anii ’50 în Anglia. Printre reprezentanții lui de seamă se numără: Richard Hamilton, Eduardo Paulozzi. Mai tîrziu, Richard Smith, Patrick Caulfield, David Hockney, Peter Philips, Pauline Boty.


La începutul anilor ’60 America va deveni scena cea mai importantă pentru afirmarea pop-artului, iar numele cel mai cunoscut și mai despomenit este cel al lui Andy Warhol.


Colajul


În arta plastică, colajul (din fr. coller = a lipi) constă în aranjarea și lipirea cu multă măiestrie a unor bucăți de hîrtie, pînză, lemn, pe o suprafață. Arta colajului a fost folosită de Georges Braque și Pablo Picasso la începutul secolului XX.


Instrumente necesare


Pentru artistul de la ghenă, istoria e o scenă, iar el nu face decît să arunce imaginea ei oficială în aer. Să îi recontextualizeze personajele, evenimentele. Pentru asta nu are nevoie decît de o foarfecă, de niște ziare, lipici (Pelicanolul era cel mai bun și și-ar fi cumpărat o tonă dacă ar fi știut că avea să dispară) și de inspirație. Ironic, subversiv, autorul colajelor știe că, fără o bună execuție, lucrările lui nu ar mai avea același impact.


Mesaj și circuit artistic


Atent la detalii și cu o anumită conștiință artistică, Ion Bârlădeanu a păstrat tot ce a făcut de-a lungul timpului. A debutat tîrziu, la 62 de ani, după o viață de homeless, dar fără ca mesajul “operei” sale să se fi alterat în timp.




Pariul cel mare al lui Dan Popescu, proprietarul Galeriei H’Art și galeristul care l-a lansat pe “nea Ionică”, este să reușească să introducă “opera” acestui om al străzii în circuitul oficial al artiștilor români contemporani.


Text preluat de pe pagina de facebook a artistului 






Nu pot decat sa ma inclin cu respect in fata unui astfel de om !

luni, 9 mai 2011

Moby Video Contest

Si in sfarsit am placerea si onoarea sa va prezint clipul despre care vorbeam zilele trecute

Moby - Be the One ('Hello, Future' video challenge submission) from anthony Icuagu on Vimeo.

It is good, it is evil, it scares us, it thrills us, we loath it, crave it and yet need it. It is an ending cycle. We are imprisoned in its grasp of inevitability. In life, in death, in suffering and in struggle, we all reach the moment that forces us to say, "hello, future".



Director - Anthony Icuagu

Cinematographer - Alexandru Popescu

Actors - Ioana Picos, Gabriela Nita, Mihai Marin, Anthony Icuagu



Special Thanks to

-Videolink

-Andy Platon

-Dragos Schwartz

-Silviu Hudini

-Marcel Lovin



3D VFX

-Vlad Toma



Concept Developement

-Anthony Icuagu

-Marius Virag

-Alexandru Popescu

joi, 5 mai 2011

Moby Video Contest

Am avut onoarea si placerea sa asist la filmarile unui clip care va participa (si va castiga) la Moby Video Contest (google it) !
si acum genericul:

Regizor : Anthony Icuagu
Operator: Alex Popescu
Ioana Picos - actrita
Gabriela Nita- actrita
Mihai Marin - actor


Enjoy :
e

















Zilele urmatoare voi posta mai multe poze de la filmari ... the making of-u!