Puterea zâmbetului

Cu toții zâmbim / Foto: Arhivă personală

Știați că, un zâmbet aduce după sine înseninarea feței? Nu spun specialiștii, ci DEX-ul. Oamenii de știință au demonstrat, la rândul lor, că zâmbim încă din perioada intra-uterină, iar la câteva luni le demonstrăm tuturor că ni se înseninează fața și ne zâmbesc ochii, deși nu ne-a învățat nimeni ce este umorul. Încă o dovadă a faptului că zâmbetul nu este o reacție învățată, este descoperirea zâmbetului la bebelușii născuți nevăzători. Să nu mai punem la socoteală că cele mai recente studii au demonstrat că și unele specii de maimuțe zâmbesc. Sincer, cred că sunt multe specii de animale care ne arată zâmbete, nu de alta, dar mi-am surprins în repetate rânduri câinele cu un rânjet mare pe față, în momentele noastre de bucurie. Acestea fiind spuse, nu văd niciun motiv pentru care să nu zâmbim.

Am slăbit pentru că am înțeles ce mă ținea gras

Alături de mânzul Petrică / Foto: Arhivă personală

Fac parte, mai degrabă, din categoria oamenilor scunzi, dar departe gândul că asta a reprezentat vreodată vreo urmă de stres. Destul de greu să mai ai și alte probleme, când în primii 27 de ani din viață am fost unul dintre cei mai grași oameni pe care i-am cunoscut. Dar cum orice sfânt are un trecut și orice păcătos are un viitor, am să vă spun povestea mea. O poveste fără nici o referire la diete, înfometare sau regim alimentar pe viată. Este mai degrabă vorba despre viață.

Despre mâinile lui Hudini

Una dintre pacientele Hudini's Hands și-a spus povestea pe SmartWoman.ro. Enjoy :)

Masajul pe testate

Sunt printre acei oameni cărora nu le place masajul. Am auzit povești despre mâini de aur, despre cel mai bun raport masaj/preț, despre deplasare la domiciliu și ședințe prelungite. 

Am avut un angajator care ne punea la dispoziție o oră de masaj, prin intermediul unei companii specializate. Nu puteam înțelege cum poate cineva să te relaxeze în locul în care îți bâzâie toate mail-urile în creieri.

Am avut o primă experiență de masaj de relaxare în Turcia la un centru al hotelului unde am fost cazată. Industrie. Repede, pe bandă rulantă, într-un semi-întuneric plin de fum, ca la „automat”. Masajul în sine deloc relaxant, doamna care m-a preluat urmând un patern general valabil de apăsări și frământări, care s-a soldat cu o febră musculară generalizată.

Următoarea interacțiune a fost masajul anti-celulitic. Mergeam de două ori pe săptămână să mă frământe o domnișoară hotărâtă. Era așa de hotărâtă, că plecam de acolo cu cele mai colorate vânătăi posibile. Asta, pe lângă fâșâitul ușor penibil care îmi însoțea mersul în drum spre casă, pentru că domnișoara hotărâtă nu mă lăsa să ies din salon decât după ce mă înfășura zdravăn în folie de plastic.

Citește întreaga poveste pe SmartWoman.ro